În una din săptămânile trecute, am ajuns pentru prima dată la un eveniment de Contact Improvisation.

M-a fascinat întotdeauna relația mea cu corpul, modul în care corpul îmi facilitează accesul la aspecte nebănuite din interiorul meu și modul în care pot intra în relație într-un mod autentic cu ceilalți, fiind prezentă în corp.

Am crezut și cred cu tărie că am duce niște vieți mult mai frumoase dacă ne-am permite să fim mai mult în contact cu corpurile noastre.

Așa am întâlnit-o pe Virginia, un om care știe ce face și face cu multă generozitate ceea ce știe.

Mi-a plăcut viziunea ei despre activitatea pe care o face și i-am cerut să-mi acorde un interviu în care să ne vorbească despre Contact Improvisation, despre modul cum privește corpul și potențialul nebănuit pe care îl avem atât de aproape de noi, fără să știm prea multe însă despre cum să-l folosim.

Mihaela: Cum ai luat contact cu conceptul de Contact Improvisation și ce te-a atras la acest mod de explorare a corpului? Și desigur, dacă poți să explici pentru cei care aud acum pentru prima dată de Contact Improvisation, ce înseamnă?

Virginia: Fiind interesată de ce înseamnă dansul contemporan și studiind aproape compulsiv tot ce apărea pe scena contemporană a mișcării am ajuns la un atelier de Contact Improvisation (CI) în cadrul unui festival de teatru și dans la Centrul National al Dansului București în 2006.

De atunci, de fiecare dată când mai auzeam de un asemenea atelier, mergeam. Simțeam că maă șlefuiește într-un mod deosebit ca dansator, dar rămâneam ușor frustrată bănuind că ceva din esența acestei forme de mișcare îmi scapă.

Nu era ca în alte tehnici unde în mare parte mișcarea era mecanică, repetai, repetai până îți ieșea bine. Aici trebuia să înțeleg ceva mai mult la nivel conceptual.

Fiecare profesor de Contact Improvisation era diferit unul de altul, așa că în loc să imit mișcările încercam parcă să intru în pielea lui să înțeleg ce gândeste, ce simte, ce transmite. Cred că am fost “vrăjita” cumva până la urmă de acest proces :))) căci și acum asta fac, când vreau să le transmit altora pasiunea mea pentru mișcare sau când dansez cu cineva mă las transportată într-un fel de canal de legătura între mine și celălalt și mă las surprinsă de ce se naște pe moment.

Și poate că asta este și esența acestei forme de dans: intrarea într-un fel de contact dincolo de contactul fizic cu cel/cei de lângă tine, extinderea simțurilor dincolo de limitele propriului corp, schimbarea perspectivei dincolo de punctul fix și bine-cunoscut în care suntem prinși zilnic și crearea – momentul improvizației – unui dans spontan din acest spațiu nou.

Ca să spun totuși, mai simplu, în Contact Improvisation studiem microscopic ceea ce deja știm bine – mecanismul mersului, căderea, echilibrul, elanul, inerția, forța de gravitație etc – pentru a descoperi o alta dimensiune a acestor fenomene si legi fizice și a le transforma în dans într-un mod conștient.

Mihaela: Care este filosofia sau principiile care stau la baza Contact Improvisation?

Virginia: De fapt, la baza CI stă mai degrabă un anumit context artistic și social și, probabil, și politic care a favorizat răsturnarea principiilor estetice anterioare care decideau ce este dans, spectacol, artă.

Spiritul experimental al anilor ’60 în SUA a creat atmosfera potrivită ca Steve Paxton, un elev al lui Merce Cunningham, să propună în 1972 un spectacol de 10 zile numit “Magnesium” care intenționa să arate publicului abilitățile înnăscute ale corpului de “a face față” mediului înconjurător, cu focus pe diversitatea strategiilor de supraviețuire motrică și cum acest răspuns fizic spontan poate fi văzut ca o compoziție de dans. Iar ca urmare a acestui moment a început să se contureze un fenomen care a luat numele de Contact Improvisation.

Însă nimeni, nici măcar Steve Paxton, nu a vrut să îl codifice într-o tehnică sau școală de dans tocmai pentru că s-a născut dintr-o atitudine experimentală, ba chiar intenționat a fost lăsat liber și “nelegiferat” pentru a duce mai departe aceasta ațenție vie care se naște când vrem să înțelegem ceva ce nu știm încă exact ce e.

Așa că filosofia CI este mai mult o atitudine motrică și intelectuală de curiozitate, atenție, incluziune, căutare, redefinire și reorganizare constantă 🙂

Mihaela: În ce fel te-a ajutat lucrul cu corpul în viața ta și în procesul tău de creștere personală?

Virginia: Nu știu sigur dacă m-a ajutat la ceva în viață și nici nu știu sigur dacă am crescut personal. Mai degrabă atenția către corp este felul în care intuiesc că sunt vie, felul în care savurez viața.

Când dansez, eu nu mai sunt eu, cea care este datoare să aibă un scop bine pus la punct în viață, ci sunt o particulă dintr-un organism grandios care își îndeplinește și consumă scopul în momentul în care se mișcă.

Iar ceea ce foarte des se numește “creștere personală” la mine s-a manifestat mai degrabă ca un fel de descreștere, în sensul că a fost și este nevoie să dau la o parte, să descompun multe pentru a păstra bănuiala că e ceva personal la capăt de crescut.

Iar în asta probabil am fost influențată de pasiunea de a contempla corpul și mișcarea, fiind necesar să încetinesc și să deconstruiesc ritmul deseori compulsiv în care mă trezesc, pentru a înțelege cum funcționează corpul și mișcarea, ce stă în spatele acestei funcționalități și ce se poate face cu ea 🙂

Mihaela: Cum te raportezi tu la corpul tău?

Virginia: Mă fascinează, este cea mai complexă mașinărie pe care o am și îmi place la maximum să îl studiez.

Mihaela: Ce poate aduce în viața oamenilor o mai bună prezență în corp și o explorare a posibilităților corporale?

Virginia: Hmm, cred că poate aduce un fel de stare de îndrăgostire interioară continuă :)) un fel de beție care nu are nevoie de vreun drog extern, un fel de încredere sănătoasă și realistă în capacitățile pe care le avem și pe care le putem folosi pentru a fi practici, utili, senini și împliniți.

Iar toate astea duc în mod natural către o relaționare echilibrată cu cei din jur. Pentru ca în momentul în care devenim sensibili față de corpul nostru, ca mediu imediat vieții din noi, devenim în mod organic sensibili față de tot ce ne înconjoară.

Mihaela: Câteva cuvinte despre evenimentele de Contact Improvisation la care pot participa cititorii noștri.

Virginia: În București ne întâlnim în fiecare Sâmbata 18:30 – 21:30 pe str. Ion Brezoianu 23-25, Palatul Universul București, Sala mare.

18:30-20:00 – atelier de CI – în timpul căruia propun exerciții de conștientizare corporală, de relaționare cu spațiul și persoanele din jur și explic și exemplific detalii tehnice ale corpului în mișcare. Aici aduc și încerc să dau cât mai mult din practica mea de Contact Improvisation.

20:00-21:30 – Jam session – este momentul în care pur și simplu dansăm, iar cei care au participat la atelier au ocazia să testeze sugestiile oferite anterior de mine sau de alți profesori. Pot veni și cei care nu au fost la atelier și vor doar să se miște, să danseze, să privească, să cânte, să deseneze sau să scrie. Este locul potrivit în care profesioniștii și amatorii se pot întâlni, pot experimenta și descoperi experiențe noi împreună.

Îmi place această îmbinare spontană între diferite forme de expresie umană și lipsa de ierarhie de statut. De fapt, din cauza asta am început acest eveniment, ca să dau manifestare unei viziuni în care oamenii au momente în care se întâlnesc doar pentru plăcerea de a fi unii lângă alții și pun împreună cea mai expresiva latură a personalității lor, pentru a se inspira și a învăța unii de la alții.

Am avut ocazia să călătoresc o perioadă și aproape în fiecare loc în care mergeam există un eveniment de CI în care cunoșteam oameni atât de diferiți dar care aveau în comun această bucurie de a se întâlni în Jam session-uri. Așa că mi-am dorit să creez un astfel de cadru și în București.

Vă aștept cu drag!

Contact/întrebări/info:

Virginia – 0742773830

negru.virginia@gmail.com

Negru Virginia (FB)

Autor: Mihaela Marinaș

Articol apărut pe site-ul ”Dă mai departe”: https://www.damaideparte.ro/dezvoltare-personala/interviuri/contact-improvisation/